Carti despre relatiile de cuplu sigur sunt mai multe decat biblii si carti de bucate la un loc. E drept, acest aspect al vietii umane, merita si primeste foarte multa atentie. Recent insa, am observat o nota inovatoare a manierei de abordare a unei relatii si anume: tinand cont de autorii preferati sau cartile favorite. Editia mioritica a “The New York Times – Book review” continea la sfarsitul lunii trecute un eseu interesant despre acest subiect – “Nu e din cauza ta, e din cauza cartilor tale”. La ei probabil ca inca se citeste mult pentru ca intre oile noastre, ai mari sanse de a ramane singurel toata viata, cautand un/o amatoare de lecturi, ba mai mult sa aveti si un preferat comun. Vai de noi! In afara de Coelho, Dan Brown, Patapievici, Cartarescu si poate Iliescu is cam rari scriitorii ce ti-i poate enumera cineva (ma refer la cei inca in viata). Nici eu nu pot afirma ca sunt un devorator de carti, celuloza imi provoaca iritatii uneori dar imi pot aminti – la nevoie – un titlu si un autor pe care sa mi le adjudec temporar (adica pana le uit), drept favorite. Spun unii ca Nabokov ar fi un distrugator de relatii extraordinar – pai imaginati-va ce ar crede o fata de ar gasi la mine in dormitor pe “Lolita” si pe “Ada”! Cati il inteleg pe Nichita? Cati ii recunosc versurile puse pe melodie? – si merg la festivalurile organizate in memoria sa. Am vazut “Cafeaua cu sare” a lui Stratan la un targ de carte – nu se prea vinde. Mie imi place Nitzsche, mai amestec un pic de Khayyam si obtin un echilibru destul de stabil intre optimism si pesimism dar nu mi-a trecut prin cap ca pot parea un nebun ateu (Anticristul) sau un betiv obsedat de feminitate (Rubayatele), apropos, la TEATRUL NAŢIONAL RADU STANCA din Sibiu, se joaca spectacolul “Rubayatele lui Omar Khayyam”. Acesta s-a născut din iubirea actriţei Maia Morgenstern pentru filozofia şi poezia poetului medieval persan Omar Khayyam. “Un spectacol de o rară sensibilitate şi profunzime poetică, menit să ne aducă aminte cine suntem. Un text foarte ofertant, care prinde cele două personaje în multe meandre, multe capcane, făcându-le cu atât mai interesante, mai provocatoare. Un spectacol despre măreţia şi zădărnicia omului, despre dragoste şi moarte, despre noi înşine. Deşi catrenele au fost scrise cu un mileniu în urmă, încă ne mai pun pe gânduri, generând nostalgii.” – spun vecinii.
Revin la turma, oare trebuie imprumutat criteriul acesta de selectie, tinand cont de subiectele literare favorite? Care ar fi cele mai putin problematice? Voi ce ati cauta?