STUPID – to be or not to be?

Dupa vreo doua zile de alergat pe la usile mai tuturor institutiilor importante din oras, in sfarsit, am un moment de respiro – am revenit la serviciu. Doar atat, pot lua loc pe un scaun si sa imi odihnesc trupul cateva ore. Restul problemelor s-au inmultit, seful se tine de glume proaste si nu achita salariile, imi cere rapoarte pe care le considera irelevante sau eronate, ba mai mult incearca sa ma convinga sa mananc mai putin daca tot nu ma ingras. Da poate ca un suc natural, un iaurt si doua croissante formeaza o masa prea bogata in comparatie cu un coltisor de paine neagra, si acela inghitit cu regret – e prea scumpa.

Aseara nu puteam adormi. Am agatat un virus de nicaieri ce mi-a distrus conexiunea la internet, iar gandul ca trebuie sa reformatez un disc ma deranja prea tare. La asta se adauga ploaia ce se zbatea prea tare, prea zgomotos la fereastra. In acele momente de semi-constienta, ca de obicei, mi se scurgea prin fata ochilor “Z”-ul (ca la casele de marcat). Am rezolvat multe probleme in ultima perioada si tot am destule restante. De ieri, mi-a ramas chestiunea cu inregistrarea la judecatorie a asociatiei de proprietari de pe strada mea. Locatarii m-au desemnat presedinte dar nu vor sa imi acorde vreo atentie. Nu stiu cum fac altii dar eu stiu ca trebuie sa cunosti si apoi sa aplici. Teoria lor despre mersul lucrurilor “legale” pare sa fie destul de impleticita. Am cerut rectificarea inadvertentelor din documente pentru ca se vor bloca formalitatile dar nu am fost ascultat si iata, aveam dreptate. Gata! Am decis sa renunt la”onoarea” detinerii aceastei functii. Ocupatii in sistem de voluntariat se gasesc destule, vreau macar sa mi se respecte opiniile mai ales cand sunt juste si argumentate.

Oare merita vecinii mei atata bataie de cap pentru mine?