Pastele acesta mi-a lasat prea mult colesterol iar “glicemiili” stau ca o gramada de paie pa varful capului meu. Vreau sa mananc ceva mai usor asa k trag la Jazz Cafe pentru ceva “light”  si poate chiar prea racoritor (sta sa ploua). Pana una alta, imi ud interiorul cu un vin (de casa vila din Valea) si astept portia de paste – cu muraturi – ca romanii. Cici se ofera sa-mi aduca o lipie… mmmm… unde esti turcule cu bunatatile tale? Departe doamne! inghit si trece… daaa, de unde?!

Lucrez de dis de dimineatza si cheful e plecat la mare. Scriu un studiu despre Vama Veche (nu cred k se mira cineva), numai despre asta vorbesc… ca un nebun obsedat de creionul lui rontait.

Stau la masa VIP-urilor sub visinul ganditorilor internauti. Vine si bolul meu (numai al meu) plin cu betisoare rascolite in parmezan. Ce deliciu! Mananc si revin k nu-i frumos sa murdaresc tastatura! – din respect pentru  degetele macar.

Sa-mi fie de bine! Bucatar destoinic, se descurca parca mai bine ca mine sau foamea ma face sa devin subiectiv. Nu conteaza imi place sa mananc aici! Azi cel putin.

Ma tot gandesc la proiectul meu legat de serile culturale… si iar imi pun paie in cap si imi vine sa mai incerc o data.