“Ganduri pentru calcaie goale” – Ciprian Dragomir

Cei care cunosc sau doresc sa afle mai mult detalii despre activitatea literara  a lui Ciprian Dragomir, sunt invitati sa viziteze adresahttp://calcaiegoale.wordpress.com. Aici este publicat continutul integral al volumului de debut “Ganduri pentru calcaie goale” precum si detalii biografice si fotografii ale creatiilor plastice realizate de acesta.

Ganduri pentru calcaie goale – Ciprian Dragomir

Stimati prieteni, imi revine placerea de a va anunta ca primul meu volum de poezie, tocmai a iesit de sub tipar. In curand, voi anunta si toate datele referitoare la lansarea oficiala a acestuia care va avea loc la Ploiesti.

Volumul de debut – “Ganduri pentru calcaie goale”

_____________________________________________

Cine este Ciprian Dragomir?

Postmodernistul Ciprian Dragomir valorifică acea tendinţă care susţine importanţa totului şi chiar a nimicului. Orice mărunţiş este de valoare pentru că omiterea acestuia din viaţa noastră ar denatura-o. Fragmentele, totul şi nimicul ne definesc fiinţa şi existenta.

În poezia lui Ciprian Dragomir regăsim aventura ludică, ironizarea aproape meschină dar savuroasă, benefică a unei realităţi departe de verticală, combinate cu alte multiple caractere ale postmodernismului.

Adâncirea în profan – profanul griului cotidian – şi dezlegarea sacrului, a divinului, ajungerea la elementele creştine primordiale, dau o ciclicitate atipică, o buclare surprinzătoare.

Se observă o democratizare a limbajului poetic şi o apropiere a subiectului de obiect prin fixarea observaţiilor, senzaţiilor şi gândurilor într-un mod direct, aparent spontan. Eul creator este stăpânit de o „jubilaţie” a evadării din constrângerea postmodernismului, o bucurie a destinderii creaţiei, devenite compatibile cu zâmbetul, cu umorul liber şi cu orice procedură de captare a cititorului şi aducerea acestuia pe picior de egalitate cu autorul, într-o comunicare interactivă.

Ciprian Dragomir este situat printre poeţii tineri cei mai importanţi ai noului val postmodernist.

Prof. Nicoleta Bohat

____________________________________________

Ce spune un specialist?

Ţin să ne considerăm, cu multă prezumţie dintre cei cărora, inteligenţi fiind (oho!), întrebăm, descifrăm (şi) din puţin înţelegem, dar şi intuim dezvoltarea unor linii de forţă, arabescuri, circumvoluţii sau paralele de portativ pe care va evolua un tânăr… inteligent, tenace, independent (şi…) impertinent, vorba lui Caragiale, faţă de poncife, trufii ale actualităţii, grimase ale subculturii televizate săltăreţe, şi deloc pauper în discursul bine alimentat de cultură, înflorind in metafore şi scurtcircuitat de idee.

„Gânduri pentru călcâie goale” este un titlu nu chiar banal (şocante sunt multe!) pentru un volum care este şi nu este unitar.

Ciprian Dragomir realizează (contra) performanţa ca titlurile deloc cuminţi ale volumului său sa nu fie nici epura, din care cresc sau la care ajung versurile poemului ci să fie chiar depăşite în teme ritate nu de insolenţa imagistică – existentă, este inedit dezvăluită şi pentru mulţi deranjantă – ci de provocarea permanentă la cere incita cu program şi voluptate, cipreşul acesta tânăr şi, ca să merg pe imaginea mitologiei greceşti, în căutare de Afrodită. Altfel spus, interesul şi câştigul lectorului vin şi din plăcerea estetică (ce desuetudine, nu e aşa?), din încercarea cu iz moral, psihologic de a aprofunda imposibilele relaţii , ca şi ale interogaţiilor care îl frământa permanent pe junele matur C. D. Ce să fie acele „călcâie goale”? De ce sunt convocate elemente de mitologie (styxul) grecească sau românească (Arvinte)? Cain, clepsidrele, mohairul visării, acromaticul, nevoia de refugiu precum şi alte antroponime culturale, rezonante, sintagme „gravide” de visare – nouă celor… comprehensivi ce ne sugerează?

Dincolo de sugestia de indigenţa, de sărăcie pe care o poate da titlul – şi care, de fapt nu are acoperire în intenţia şi realizarea volumului – aş încerca să privilegiez conotaţii convergente dinspre climatul agorei greceşti – când mai în sandale, mai desculţi, peripatetizau sau prezentau apofteme şi teorii înţelepţii, sofoi care se dezinteresau de starea lor materială – fie de cei care în pelerinaje ascetice, religioase umblau după steaua unui ideal şi himera unei frumuseţi. Dar, am spus, titlul (şi titlurile) au provocarea lor uneori gratuită, percutantă, şi chiar autonomă semantic. Acesta şi pentru faptul ca magma lirică e trecuta prin retortele unei iactante stăpâniri de sine şi orgolioase meşteşugiri artistice.

Sunt tare curios de adâncirile şi eliminările pe care le va aduce valul următor. Ciprian D. decupează acum doar un calup – interesant şi, cine ştie, poate important dintr-o revărsare şi abundentă şi strunită, frumos solidificată în nişte versuri cărora, cu multă şi paradoxală pudoare, autorul le molcomeşte insolitul şi chiar insolentul prin irizarea metaforelor şi doctul sigur, al scriiturii. Este un autor inteligent, care poate să scrie poezie ştiind înseşi regulile canonului estetic al momentului.

Prof. Nicolae Boaru

In memoriam adormitei culturi Ploieştene

De multa vreme, imi este cunoscuta intrigarea privind viata “stinsa” a culturii si cresterea “sanatoasa” a inculturii in orasul lui Caragiale. Contextul electoral in care ne-am gasit recent, a dat unor demagogi de josnica tinuta, numeroase ocazii de discutii… sterile, legate si de dorinta incurajarii unui reviriment cultural. Nu vreau sa insist prea mult, pe aspectul politic al problemei dar, fie si doar ca argument al acuzelor mele, trebuie sa aduc in prim plan faptul ca majoritatea partidelor au inregimentat fara vreun criteriu de selectie, tineri folositi ulterior ca mase de manevra. Printre ei s-au numarat in multe cazuri, fanatici rasisti sau xenofobi si chiar persoane cu dizabilitati fizice si psihice. Aceasta actiune denotand nimic altceva decat lipsa vadita a bunului simt (chiar si estetic), ma intreb cum de li se poate da crezare candidatilor politicianisti? Batai in fata sediilor, manifestari discriminatorii pe strazi, fanatism nejustificat si de foarte prost gust, limbaj vulgar si comportament suburban, toate acestea tolerate si incurajate unanim. Unde este bunul exemplu si dreapta tinuta morala?

Recent, in cadrul unei intrevederi, stimabilul profesor Ion Coja isi manifesta surprinderea fata de starea hibernala a cercurilor culturale din Ploiesti – “un cartier al capitalei”, in fond.

O observatie justa, daca ne gandim ca aici, cartile se scriu in general de catre profesori (sau demnitari deveniti peste noapte cadre universitare) care isi obliga elevii sau studentii sa le cumpere pentru note cu 2 puncte in plus. Majoritatea bibliotecarilor adevarati au iesit de mult la pensie, lasand in loc simpli angajati “la stat”, lipsiti de orice interes pentru studiu si cercetare (Felicitari celor care constituiesc exceptii!). ONG-urile cu profil cultural sunt rara avis iar institutiile de gen al statului isi exercita atributiile intr-un ritm molcom pur formal. Sa participi la un concurs national si sa afli din presa ca premiul tau a fost cu mult mai mare decat cel primit, este – de departe – dezgustator. Noroc ca unii nu se lasa descurajati.

Cercuri inguste de minti obtuze, impun liniile tot mai sufocante a ceea ce mai exista drept cultura in Ploiesti.

Un singur om gasesc in acest moment, care sa imi merite laude – Lucian Sabados – directorul Teatrului Toma Caragiu. Activ, inovativ, surprinzator si vertical… sunt doar cateva din trasaturile ce i le pot aplica si pe care, de altfel, le admir cel mai mult. Trebuie totusi, sa remarc cu multa ingaduinta, tendinta tot mai accentuata spre exploatarea vulgarului in reprezentatii. Spun “cu multa ingaduinta”, deoarece aplicarea vulgaritatii se face indulcit, intr-un stil rafinat, usor excentric dar nu deranjant. Publicul trebuie atras catre sala si pastrat. Solutia nu poate fi alta decat adaptarea (cu bun gust).

Nu de putine ori, s-a demonstrat capacitatea de initiativa a tinerilor ploiesteni, haideti sa luam atitudine si SA RESUSCITAM NOI CULTURA LA PLOIESTI!

Va rog sa dati citire si articolului publicat de Lucian Vasile pe: http://lucianv.wordpress.com/2008/05/27/flacara-de-la-ploiesti/

Muzica, film si povesti romanesti la Festivalul Culturii Romane de la Cracovia

Festivalul Culturii Romane, organizat in premiera in Polonia de Institutul Cultural Roman (ICR) de la Varsovia, aduce 25 de evenimente, printre care concerte si proiectii de film, la Cracovia si Wieliczka.

Festivalul, cel mai mare proiect dedicat culturii romane organizat pana acum in Polonia, debuteaza vineri si se va desfasura timp de 10 zile, la Cracovia si Wieliczka, oras turistic din apropiere. Evenimentul, organizat de ICR Varsovia in colaborare cu fundatia poloneza “Perspectiva Estica”, se caracterizeaza prin “diversitatea ofertei culturale, in care exista atat componenta traditionala, cat si teatru, cinema, sau degustare de vinuri”, a declarat directorul ICR Varsovia, Dorian Branea.

Seria de filme prezentate in festival se deschide cu o proiectie de gala a peliculei “Cocosul decapitat”, in prezenta regizorului Radu Gabrea, si va continua cu “California Dreamin’” de Cristian Nemescu, “Restul e tacere” de Nae Caranfil, “Marfa si banii” de Cristi Puiu si “Vampirul decazut” de Florin Iepan, cu Bella Lugosi.

Citeste articolul integral in

Lectura si viata amoroasa

Carti despre relatiile de cuplu sigur sunt mai multe decat biblii si carti de bucate la un loc. E drept, acest aspect al vietii umane, merita si primeste foarte multa atentie. Recent insa, am observat o nota inovatoare a manierei de abordare a unei relatii si anume: tinand cont de autorii preferati sau cartile favorite. Editia mioritica a “The New York Times – Book review” continea la sfarsitul lunii trecute un eseu interesant despre acest subiect – “Nu e din cauza ta, e din cauza cartilor tale”. La ei probabil ca inca se citeste mult pentru ca intre oile noastre, ai mari sanse de a ramane singurel toata viata, cautand un/o amatoare de lecturi, ba mai mult sa aveti si un preferat comun. Vai de noi! In afara de Coelho, Dan Brown, Patapievici, Cartarescu si poate Iliescu is cam rari scriitorii ce ti-i poate enumera cineva (ma refer la cei inca in viata). Nici eu nu pot afirma ca sunt un devorator de carti, celuloza imi provoaca iritatii uneori dar imi pot aminti – la nevoie – un titlu si un autor pe care sa mi le adjudec temporar (adica pana le uit), drept favorite. Spun unii ca Nabokov ar fi un distrugator de relatii extraordinar – pai imaginati-va ce ar crede o fata de ar gasi la mine in dormitor pe “Lolita” si pe “Ada”! Cati il inteleg pe Nichita? Cati ii recunosc versurile puse pe melodie? – si merg la festivalurile organizate in memoria sa. Am vazut “Cafeaua cu sare” a lui Stratan la un targ de carte – nu se prea vinde. Mie imi place Nitzsche, mai amestec un pic de Khayyam si obtin un echilibru destul de stabil intre optimism si pesimism dar nu mi-a trecut prin cap ca pot parea un nebun ateu (Anticristul) sau un betiv obsedat de feminitate (Rubayatele), apropos, la TEATRUL NAŢIONAL RADU STANCA din Sibiu, se joaca spectacolul “Rubayatele lui Omar Khayyam”. Acesta s-a născut din iubirea actriţei Maia Morgenstern pentru filozofia şi poezia poetului medieval persan Omar Khayyam. “Un spectacol de o rară sensibilitate şi profunzime poetică, menit să ne aducă aminte cine suntem. Un text foarte ofertant, care prinde cele două personaje în multe meandre, multe capcane, făcându-le cu atât mai interesante, mai provocatoare. Un spectacol despre măreţia şi zădărnicia omului, despre dragoste şi moarte, despre noi înşine. Deşi catrenele au fost scrise cu un mileniu în urmă, încă ne mai pun pe gânduri, generând nostalgii.” – spun vecinii.
Revin la turma, oare trebuie imprumutat criteriul acesta de selectie, tinand cont de subiectele literare favorite? Care ar fi cele mai putin problematice? Voi ce ati cauta?