Dejun la Jazz Cafe
29 aprilie, 2008
Pastele acesta mi-a lasat prea mult colesterol iar “glicemiili” stau ca o gramada de paie pa varful capului meu. Vreau sa mananc ceva mai usor asa k trag la Jazz Cafe pentru ceva “light” si poate chiar prea racoritor (sta sa ploua). Pana una alta, imi ud interiorul cu un vin (de casa vila din Valea) si astept portia de paste – cu muraturi – ca romanii. Cici se ofera sa-mi aduca o lipie… mmmm… unde esti turcule cu bunatatile tale? Departe doamne! inghit si trece… daaa, de unde?!
Lucrez de dis de dimineatza si cheful e plecat la mare. Scriu un studiu despre Vama Veche (nu cred k se mira cineva), numai despre asta vorbesc… ca un nebun obsedat de creionul lui rontait.
Stau la masa VIP-urilor sub visinul ganditorilor internauti. Vine si bolul meu (numai al meu) plin cu betisoare rascolite in parmezan. Ce deliciu! Mananc si revin k nu-i frumos sa murdaresc tastatura! – din respect pentru degetele macar.
Sa-mi fie de bine! Bucatar destoinic, se descurca parca mai bine ca mine sau foamea ma face sa devin subiectiv. Nu conteaza imi place sa mananc aici! Azi cel putin.
Ma tot gandesc la proiectul meu legat de serile culturale… si iar imi pun paie in cap si imi vine sa mai incerc o data.
Blog, bere si jazz
14 aprilie, 2008
DA, am participat la Blog Meet si a meritat. Ieri, ne-am intalnit in gradina lui Cici (Jazz Cafe) si ne-am impartasit gandurile, opiniile si motivatiile vis a vis de universul blogosferic. Ploiestiul incepe sa respire bits si sa miste degetelul mic – se trezeste incetisor dincolo de conventional. Bloguri de fete, de jurnalisti, de fotografi, despre Ploiesti, de mioritze, de directori sau primari, toate, vor forma o cale de transmitere nemijlocita a opiniei societatii civile – tinere – din Ploiesti. Intalniri vor mai fi pentru ca subiecte se gasesc permanent si pentru ca unora (ca noi) chiar le pasa de ceva.
Datorez un raspuns domnului Radu Popescu legat de viziunea mea asupra unei “societati normale”…
In linii mari, societatea romanesca pentru a fi demna de aceasta categorie, ar trebui sa recupereze cateva caracteristici definitorii pe care tinde sa le dea uitarii – nu doar ca le-a pierdut. Este vorba de respectarea reciproca a opiniei (vezi incurajarea pseudo-conflictelor dintre generatii ca tehnica de manipulare), colaborarea si intrajutorarea (in detrimentul principiului “Divide et impera!” – chiar daca suntem de radacina romana), sustinerea dezvoltarii sanatoase a tineretului, ca preocupare fundamentala (tinem cont de declinul demografic si de nivelul intelectual ingrijorator), respectarea, motivarea si dezvoltarea clasei productive a populatiei (se stie ca doar aproximativ 20% din populatia tarii este implicata in activitati direct-productive si ca acestia asigura si salariile celorlalti ba mai mult, sustin intreg sistemul de pensii). Ar mai fi multe de spus dar consider ca impartasiti convingerile mele si ar fi inutil sa continui… poate cu ocazia unei noi intalniri, dezvoltam.
PS: De ce sunt afisate insemnele PIN la sediul dumneavoastra de campanie? (sunt derutante)

























