SUPER OFERTA LA GOLIT HAZNAUA!

Ma loveste instant rasul cand ma gandesc la ceea ce urmeaza sa va semnalez. Cu toate acestea, problema este cat se poate de serioasa si ar trebui sa indemne pe unii chiar la actiuni de remediere a situatiei (APA NOVA, spre exemplu).

O strada din Bucuresti, una linistita chiar, cu asfalt si borduri ca tot sunt “in tendinte”, oameni ascunsi de caldura prin odaile mai umbrite… mai pe scurt, intr-o zi chipurile, obisnuita de vara, cineva s-a gandit ca are o “treaba mare” de facut. De facut cred ca a fost usor dar de scapat de ea… eeee… lucru ceva mai dificil.

Chiar daca strada respectiva are canalizare, unii oameni mai conservatori, prefera inca “buda in fundul gradinii”… nimic nu se compara cu adierea fina ce iti mangaie dosul in pragul serii. Cum si groapa de sub picioare se mai umple din cand, e cazul sa chemi “interventia”, sa se descurce specialistii cu problema.

In scurta vreme, din capatul strazii se aude parca apropiindu-se sfarsitul lumii. Nu, inca nu, alarma falsa inca o data, este vidanja, deci salvarea.

O gramada de fiare “da iti faci treaba cu ea” dotata cu servanti (doi mesteri mari, scoliti in cele mai adanci si mai imputite haznale din Bucuresti si imprejurimi), gata sa rezolve problema cu ‘treaba mare”.

Brrrrrrrrrrr…. brrrrrr… brrrr… si numa’decat, toata strada era invaluita intr-un placut parfum de… va imaginati voi ce.

Daca povestea ar fi fost una civilizata, s-ar fi oprit probabil aici, sau poate inainte de aparitia mirosului. Regret, va stric in continuare pofta de shaorma.

Vecinii isi pironesc capetele pe varfurile gardurile si se plang bombanind partasii ritualului ce pare sa nu-si mai rupa ritmul frecvent: “N-au dom’le autorizatie, sunt la negru! Pai crezi ca platea ei taxe? Astia chiar fac bani din rahat – banii nu are miros! I-am reclamat degeaba, acu ce sa mai zici? Omu’ cand il trece se duce si el unde poate. Daca se umple trebuie sa cureti nu? Daca n-ar mirosi asa… si daca nu l-ar goli aci in canalu’ nostru ai mai trece cu vederea. Magari… Ce sa faci, sa te bati cu ei? Sa chemi politia? E mana in mana toti!”

Si uite asa, tu ramai cu putoarea in nas si in casa, si in pat intre tine si nevasta iar vecinu’ se relaxeaza linistit pe tronul sau. Tu cu gandul la banii platiti la Apa Nova, el la golul de dedesubt pe care il va umple din nou, cu nesimtire.

Iata si povestea in imagini:

The Keeper: The Legend of Omar Khayyam

Weekendul trecut, am reusit sa-mi fac ceva timp pentru a vedea filmul recomandat de o prietena mai “isteata” decat mine. Legenda lui Omar Khayam… astronomul si matematicianul Persiei de odinioara, cel cunoscut mai de graba, drept “filosoful vinului”, este prezentata extraordinar pe pelicula asa cum va puteti convinge din secventele urmatoare.

Revenind la creatia literara, Criticul român Tudor Vianu spunea că Omar Haiám “…dă în rubayatele sale expresia lirică foarte concentrată de o mare perfecţiune a viziunii sale dezabuzate asupra lumii”. Iată câteva expresii ale pesimismului lui Haiám:

„Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vieţii ? Tainele sugrumu-l.
Câte inimi pure — Roata de Azur
Arde-n scrum şi pulberi! Spuneţi, unde-i fumul?

Noapte, stele… Tremuri. Ce ai? Te-nfiori,
Când te-apleci genunea lumii s-o măsori!
Fulgeră-n eternă goană-ameţitoare —
Trec pe lângă tine — aştrii rotitori…”

Valoarea operei sale poetice eclipsează faima sa de matematician şi om de ştiinţă. Se pare că a scris peste o mie de catrene (numite “rubaiat”). Au un conţinut mistic, legat de mistica islamică, adică de sufism.

_________________________________

NOTA: Toate formele in care este prezentat numele subiectului nostru, sunt corecte si utilizate in mod intentionat.

Cocalarii de la OMV

Unii dintre noi, mai putin dornici de afisare la terasele de fite de prin MALL, se retrag uneori la masutele cafenelei din incinta benzinariei de langa casa.

O discutie linistita pe langa o EFES si un pateu cu branza, se poate purta agreabil mai ales cand nu ai prea mult timp la dispozitie.

Ce faci insa, cand cocalarul cu BMW de 70000 cumparat din spaga luata de tata, isi opreste bijuteriile in dreptul mesei tale, scartaind insistent rotile ca sa nu-l poti ignora, iar dupa ce si le desprinde din scaunul de piele, intra ca un gangster in benzinarie si cere… 2 pahare de gheata… pentru sticlele de wiskey (de contrabanda cu siguranta, primit tot spaga de tata)?

Prost gust, ai zice daca ar fi un caz izolat dar incepe sa devina obicei. Oare doar mie mi se intampla asa ceva?

Traiti-ar familia!