Sentinta zilei

Privirile mi se incruciseaza melancolic intr-o indepartare ondulatorie a mintii umane.

Izvorul fericirii

Fericirea pare a fi de cele mai multe ori, un lucru de neatins, un ideal. Si totusi, uneori, ajungem sa o cunoastem. Nu tine prea mult, pentru ca ne bucuram de ea atat de intens incat o epuizam rapid, ne obisnuim sa o avem si ii ratacim adevarata valoare… o pierdem pentru a putea aprecia justa sa valoare atunci cand o recuperam… daca mai suntem in stare. Cine suntem noi? Ce este bucuria? O stare, un sentiment, un nivel, o credinta, un vis sau o iluzie? Nu merita sa cadem in analize aprofundate de fizica sau metafizica. Nu se cade sa caut eu sensurile unei trairi atat de intense si nici pot raspunde acestor intrebari. Pentru mine fericirea este o ratiune hranitoare a vietii, insusi izvor energetic si regenerator al umanitatii.